Icoanele
ICOANELE BISERICII,
INTRODUCERE IN CONTEMPLAREA FRUMUSETII DIVINE
“Ceea ce Scripturile vestesc urechilor noastre prin cuvinte si propozitii,
icoanele le infatiseaza ochilor nostri prin desen si culoare.”
Prin aceasta sentinta a celui de-al VII-lea Sinod Ecumenic, Parintii crestinatatii rasaritene ne-au lasat mostenirea vizuala a Bisericii asezata pe o temeinica teologie si confirmata pe luptele lor pina la sange. Multi au fost cei care au patimit in perioada iconoclasta (a distrugerii icoanelor, intre 726 si 843) pentru a afirma consecintele ultime ale Intruparii Fiului lui Dumnezeu: Hristos a asumat deplinatatea fiintei noastre umane, ca prin aratarea Lui sa ne ridice la cele inalte.
In Biserica noastra, cunoasterea lui Dumnezeu nu este rezervata doar intelectului si afectiunii noastre, ci se daruieste si celor 5 simturi ale noastre, create de Cel PreaInalt, corupte prin pacat si restaurate prin Hristos. Cuvintul rostit si cantat se adreseaza urechilor, chipul cel dintii se descopera ochilor, crucea se lasa pipaita de degetele noastre impreunate, buna miresma a Imparatiei o simtim in narile noastre, iar daca nu gustam din Painea Cereasca nu avem Viata in noi. Acestea sunt efectele Intruparii pentru crestinul ortodox, aceasta este apropierea cu care Domnul ne copleseste.
Astazi insa, cand stimulii exeriori au luat o amploare totalitara, ne-am instrainat de taina acestei negraite apropieri, si de aici decurg 2 atitudini. Fie transformam aceste experiente sensibile intr-o datina goala de continut, ce incurajeaza sentimentul religios in dauna credintei veritabile, fie le respingem in bloc pe temeiul literei Scripturii vaduvite de Traditie. Pentru a evita aceste extreme pagubitoare va propun sa parcurgem icoanele ce impodobesc biserica noastra si sa contemplam Chipul care ne-a daruit din Fiinta Sa.