Descrierea icoanelor
1. NASTEREA MAICII DOMNULUI
Intr-un colt, dreptul Ioachim se roaga; este rugaciunea lui de-o viata, accea de a primi binecuvintarea unui prunc. In alt colt, dumnezeiestii parinti se imbratiseaza in toata curatia dragostei: este momentul zamislirii Sfintei Fecioare Maria (8 decembrie). In mijlocul icoanei, momentul plin de bucurie al nasterii prin care ocara Sfintei Ana se imprastie.
“Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara,
bucurie a vestit la toata lumea, ”
ca din tine a rasarit Hristos, Soarele dreptatii,
si dezlegind blestemul a dat binecuvintare
si stricind moartea, ne-a daruit noua viata vesnica.”
Prin troparul sarbatorii, Biserica tine cu deadinsul sa ne treaca deindata de la nasterea Fecioarei la Nasterea Domnului si de la dezlegarea blestemului sterilitatii la o biruinta mult mai mare, cea asupra mortii duhovnicesti.
In Ortodoxie nu exista Mariologie, un cult special adus Fecioarei Maria. Numele ei liturgic este Maica Domnului, in icoane ea ni-l arata intotdeauna spre Hristos, iar in rugaciune o avem calda folositoare spre acelasi Hristos. Totodata, afirmam ca ea s-a nascut asemeni noua tuturor, si desi a mostenit starea de pacat, sfintenia ei nu a fost stirbita prin aceasta. Sfintenia Maicii Domnului, model de viata pentru noi, nu se defineste prin perfectiune (lipsa de pacat), ci prin partasie neabatuta cu Cel Sfint.
2. INTRAREA MAICII DOMNULUI IN TEMPLU
Dupa 3 ani, sfintii si batranii parinti Ioachim si Ana implinesc porunca Legii, de a inchina pe intiiul nascut Domnului. Maria este adusa intr-o procesiune de bucurie la Templu si incredintata spre crestere preotilor; ea se va forma prin Cuvintul Scripturii, prin rugaciune si prin lucrarea mainilor (teserea vesmintelor pt. Templu). Prin troparul sarbatorii Biserica subliniaza din nou rolul profetic al Fecioarei:
Astazi inainte-insemarea bunavointei lui Dumnezeu
si propovaduirea mintuirii oamenilor,
in Temlul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arata
si pe Hristos tuturor mai inainte Il vesteste.
Acesteia si noi cu mare glas sa-I strigam:
Bucura-te, plinirea rinduielii Ziditorului.
In mod simbolic, icoana o infatiseaza pe mica Maria salasluita in Sfinta Sfintelor, tainita a sfinteniei divine inaccesibile. Pe durata sederii ei la Templu, a avut loc in taina o substituire minunata: Tempul cel de piatra a fost inlocuit de fiinta umana, creata dintru inceput spre a fi locas al Celui PreaInalt, “caci Dumnezeu nu locuieste in templu facut de maini omenesti”.
La virsta de 15 ani, dupa moartea dreptilor parinti Ioachim si Ana, preotii au incredintat-o pe Fecioara Maria dreptului Iosif spre logodire, dupa rinduiala Legii. La Buna Vestire (a carei icoana se afla pe usile imparatesti), Cuvintul Tatalui nu s-a intrupat in sanctuarul Templului, ci a ales-o ca templu pe Fecioara Maria , asezind-o ca Biserica a Noului Legamint. Asa ne invata condacul praznicului:
Preacurata, Biserica Mintutorului, camara cea de mult pret
si fecioara, Sfintita vistieria slavei lui Dumnezeu,
astazi se aduce in Casa Domnului […]
Acesta este cortul cel ceresc.
3. NASTEREA DOMNULUI
In aceasta icoana se manifesta din plin bucuria intregii creatii ( steaua, ingerii, pastorii, magii si animalele) la venirea pe lume a Celui ce le-a zidit si avea sa le innoiasca pe toate. Si totusi, acest Rasarit al Soarelui dreptatii, vestit si de proorocul Daniel de deasupra : “Dumnezeul cerului va ridica o imparatie vesnica”, nu a alungat inca toate umbrele; in partea de jos a icoanei, dreptul Iosif este tulburat de batranul acestei lumi (insusi diavolul) venit sa arunce indoiala asupra celor intimplate.
Troparul inainte-praznuirii expune cel mai bine finalitatea evenimentului:
Gateste-te Betleeme, deschisu-s-a tuturor Edenul;
Impodobeste-te Efrata, ca pomul vietii in pestera a inflorit din Fecioara,
[…] din care mancind vom fi vii, si nu vom muri ca Adam.
Hristos se naste, ca sa ridice chipul cel mai inainte cazut.
4. BOTEZUL DOMNULUI
La virsta de 30 de ani, Domnul Iisus paseste in viata publica prin aceasta smerire in fata marelui prooroc Ioan. Inceputul cuprinde in sine sfirsitul, smerenia Botezului se va implini deplin prin rusinea Crucii, si amindoua asumate devin biruinte. La Botez, Hristos calca in picioare zapisul (contractul) dintre Adam si satana, cel din urma reprezentat prin zeul Iordanului ce se retrage spaimintat. Aceasta anulare a zapisului a fost prevestita de Ieremia : “eu voi ierta faradelegile lor si pacatele lor nu le voi pomeni”.
O alta dimensiune teologica a icoanei consta in manifestarea Trinitatii; asa cum geneza a inceput apele nesfirsite clocite de Duhul Sfint, asa noua creatie incepe sfintirea apelor de catre acelasi Duh.
In Iordan botezindu-te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat.
Ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te,
si Duhul, in chip de porumbel, a adeverit intarirea cuvintului.
Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule,
si lumea ai luminat, slava Tie !
Prezenta celor 4 ingeri pe malul sting al riului anunta urmatoarea victorie a Domnului dupa Botez: cele 40 zile de post in pustiul Iordanului.
5. SCHIMBAREA LA FATA
Aceasta scena se desfasoara tot in contextul postului si al pustiei: Hristos urca cu ucenicii Sai pe muntele Taborului spre a le incredinta, mai inainte de savirsirea Sa paminteasca, desavirsirea Imparatiei cerurilor. Cei 3 ucenici privesc pentru o clipa ceea ce lui Moise nu i s-a ingaduit sa vada: “de am aflat mila Ta, arata-mi slava Ta”.
Starea ultima a lumii nu va fi o contopire in divin, ci o intilnire vesnica a persoanelor in lumina lui Hristos. Aceasta lumina, orbitoare si in acelasi timp ascunsa de intuneric, se daruieste treptat tuturor celr ce Il urmeaza pe Hristos prin credinta in aceasta viata.
Schimbatu-te-ai la fata in munte, Hristoase Dumnezeule,
aratind ucenicilor Tai slava Ta pe cit li se putea;
straluceasca si noua, pacatosilor, lumina Ta cea pururea fiitoare […]
Aceasta icoana se situeaza pe linia eshatologica (adica revelatia ultima asupra lumii) a Vechiului Testament, care invita pe evrei sa traiasca cele 7 zile de sarbatoare ale Corturilor ca pe o anticipare a bucuriei vesnice dimpreuna cu dreptii (reprezentati in icoana de Moise si Ilie).
6. INTRAREA DOMNULUI IN IERUSALIM
Manifestarile pline de putere ale Sfintei Treimi de la Iordan si de pe Tabor constituie virfuri ale vietii duhovnicesti care ii indeamna pe ucenicii lui Hristos sa predice cu curaj Imparatia lui Dumnezeu si sa-si asume riscurile ei in lume. Dar care este continutul acestei Imparatii pe intelesul tuturor ?
Raspunsul la aceasta intrebare il ofera marea zi a Floriilor: Hristos, desi aclamat ca un rege lumesc, nu isi lipeste inima de slava cea desarta a oamenilor, ci intra in cetatea Ierusalimului purtind in suflet pustiul prin care voia Tatalui se va implini. Desi triumful intrarii este ambiguu (ca cele mai multe manifestari populare), Domnul nu il respinge, ci il transforma prin aceeasi smerenie launtrica si manifestata deopotriva.
El nu se lasa purtat de interesele politice ale unor lideri, nici de setea de miracole a vulgului, ci de glasul lui David: “din gura pruncilor si a sugarilor ai savirsit lauda” si de bucuria copiilor ce s-au catarat, asemeni lui Zaheu, in copaci.
Iar noi, in masura in care constientizam si innoim botezul nostru prin pocainta, intram impreuna cu Domnul in Ierusalimul cel de Sus.
Ingropindu-ne impreuna cu Tine prin Botez,
Hristoase Dumnezeul nostru,
Vietii celei de moarte ne-am invrednicit ci Invierea Ta
si cantind, strigam: Osana, Celui dintru inaltime,
Binecuvintat esti, Cel ce vii intru numele Domnului.
7. INVIEREA DOMNULUI
Intre Florii si Pasti se afla Joia Mare, cu icoana Cinei de Taina ca Eveniment mereu actualizat de Biserica in Sfinta Liturghie. Indata dupa seara de joi incep cele 3 zile ale Pastilor (triduum paschale), etape ale trecerii – Pesach, in limba ebraica, inseamna trecere – din tara pacatului la Imparatia fagaduita. Iata pe scurt aceste etape:
Vinerea Mare: Fiul lui Dumnezeu este judecat si rastignit de Stapinitorul acestei lumi;
Sambata Mare: Hristos se odihneste trupeste – triumf aparent al Diavolului -dar sufletul Lui coboara in iad si il distruge;
Duminica Invierii: Domnul invie si se arata ucenicilor infricosati, restaurind in ei vocatia lor initiala.
Icoana Invierii este de fapt icoana pogoririi la iad din Sambata Mare, biruinta pe care o retraim in Liturghia de seara care incheie ciclul de slujbe ale Triodului.
Iadul, situat simbolic sub pamint, cuprindea pina la Invierea Domnului 3 categorii de oameni: dreptii Vechiului Testament – profeti plini de Duhul Sfint, ultimul sosit din ei fiind chiar Ioan Botezatorul, pacatosii care s-au pocait pe masura cunostiintei (prin Revelatia Legii sau prin cea naturala) ce o aveau, reprezentati prin parintii nostri Adam si Eva, si pacatosii nepocaiti, osinditi fie de legea lui Moise, fie de legea cugetului lor.
Cei dintii privegheaza, asteptind ca Domnul sa-si implineasca fagaduintele; cei de-al doilea se roaga ingenunchiati in nadejdea iertarii iar cei de-al treilea ramin in veci sa plateasca pentru impietrirea inimii lor.
Cand te-ai pogorit la moarte, Cela ce esti viata cea fara de moarte,
atunci iadul l-ai omorit cu stralucirea Dumnezeirii;
si cand ai inviat pe cei morti din cele dedesupt,
toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata,
Hristoase Dumnezeul nostru, slava Tie !
Icoana este vegheata de regele Solomon care se intreba, la sfintirea Templului,:Oare adevarat sa fie ca Domnul va locui cu oamenii pe pamint ?
Mai exista inca o icoana a invierii, cea mai veche ca tema: femeile mironosite in fata mormintului gol; pe aceasta o scoatem la inchinare in noaptea de Pasti si pina la Inaltare.
8. INJUMATATIREA PRAZNICULUI
Este o icoana mai putin prezenta in majoritatea bisericilor; am inclus-o pe iconostas din ratiuni pastorale. Ea este reprezentarea grafica a capitolului 7 din Evanghelia dupa Ioan: Iisus se adreseaza evreilor credinciosi si mai cu seama invatatorilor Legii in Templul din Ierusalim, uimindu-I cu invatatura Sa cereasca, provocandu-I fie sa creada, fie sa se hotarasca sa-L piarda.
Si s-a facut desbinare in popor din pricina lui. Ioan VII, 43
Deasupra scenei, proorocul Aaron, fratele lui Moise si incepatorul preotiei levitice, ii mustra pe necredinciosi: ascultati, indaratnicilor, din stinca aceasta va vom scoate apa. Iar Hristos in ziua cea de pe urma a Praznicului, a strigat: cel insetat sa vina la mine sa bea. Ioan VII,37
Acest episod s-a constituit intr-o veche sarbatoare a Bisericii, marcind jumatatea celor 50 de zile dintre Inviere si Pogorirea Duhului Sfint, zile ce alcatuiau marea perioada de bucurie a Bisericii, Cincizecimea sau Duminica cea Mare.
Injumatatindu-se Praznicul, sufletul meu cel insetat
adapa-l cu apele bunei credinte, ca tuturor, Mintuitorule, ai strigat:
cel insetat sa vina la mine si sa bea.
Izvorule al vietii nostre, Hristoase Dumnezeule, slava Tie !
In aceasta zi il inconjuram pe Hristos – Invatatorul toti cei dornici de invatatura, cerindu-I sa ne dea discernamint duhovnicesc si cuvint cu putere multa spre a marturisi numele Lui.
9. INALTAREA DOMNULUI
In aceasta sarbatoare ne introduce proorocul Isaia: veniti sa ne suim in muntele Domnului, in casa Dumnezeului lui Iacov. De pe muntele Maslinilor, inconjurat de apostolii uimiti si cuprinsi de un fior de tristete, Hristos se inalta la ceruri, invesmintat in strai rosu ca sangele, dovada innomenirii Lui si a asumarii firii omenesti in vesnicie. In mijlocul apostolilor, Fecioara Maria le insufla pace si bucurie. Ea este chipul Bisericii, locul unde tulburarile noastre isi afla raspunsul si dezlegarea prin credinta.
Plinind iconomia cea pentru noi,
si cele de pe pamint unindu-le cu cele ceresti,
Te-ai inaltat intru slava, Hristoase Dumnezeul nostru,
De unde nicicum nu te-ai despartit, ci raminind nedepartat,
Strigi celor ce te iubesc pe Tine:
Eu sunt cu voi, si nimeni impotriva voastra.
10. POGORIREA SFINTULUI DUH
In aceasta icoana personajele sunt dispuse pe un semioval, ca si in scena Injumatatirii; in locul invatatorilor Legii sunt apostolii, martorii Invierii si ai Harului, iar in locul lui Hristos este … un loc gol. El s-a inaltat ca sa-l trimita in lume pe Duhul sau, care ne va invata tot adevarul.
In ziua Cincizecimii evreii sarbatorea primirea Legii pe Sinai dar proorocul Iezechiel a vestit interiorizarea acestei Legi si transformatea ei intr-o prezenta personala inefabila: Voi pune inlauntrul vostru Duhul Meu.
Duhul este acela care-I transforma pe apostoli din martori in defensiva in misionari impreuna-lucratori cu Dumnezeu la nasterea din nou a oamenilor.
Binecuvintat esti Hristoase Dumnezeul nostru,
Cela ce preaintelepti pe pescari ai aratat, trimitindu-le lor Duhul Sfint
Si printr-insii lumea ai vinat, Iubitorule de oameni, slava Tie !
In centrul ovalului se afla obiectivul misiunii lor: LUMEA, reprezentata alegoric de un batrin rege, plin de intelepciune omeneasca (prin sulurile pe care le detine,- sa ne gindim la imparatul filosof Marc-Aureliu), dar negasind, nici in ajunul mortii, sensul adevarat al Vietii. Acesta lume, condamnata in ratacirea ei, primeste acum o noua sansa. In decursul veacurilor, sansa a fost serios compromisa prin faptul ca batrinul rege, superficial renascut, s-a asezat intre apostoli, uzurpind insusi locul lui Hristos. Atunci poporul lui Dumnezeu a redevenit Israel cel vechi, umblind dupa pofta neamurilor si a cirmuitorilor lumesti, pierzind in mare parte darul Duhului, care a ramas sa straluceasca ici si colo in sfinti, precum o facea in profetii Vechiului Testament.
11. ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Dupa Traditia nescrisa a Bisericii, Maica Domnului a murit in Getsimani, la 3 ani dupa Inaltarea Domnului, sau, dupa alta versiune, l-a urmat pe evanghelistul Ioan care s-a stabilit la Efes, traind multi ani intr-o casa ce se pastreaza si azi ca loc de pelerinaj, aflata pe unul din muntii invecinati marii cetati. Inainte de moarte, ea a fost inconjurata de apostoli, veniti pe norii cerului din cele 12 vinturi ale lumii in care se aflau in misiune. Aceiasi apostoli au constatat, dupa o saptamana, ca mormintul Fecioarei a ramas gol, Domnul ridicind-o la cer pe Maica Sa, de unde ea se roaga neincetat pentru mintuirea pacatosilor.
In icoana, Mintuitorul Hristos primeste sufletul in forma de prunc al Maicii Sale, inconjurat de slava ingerilor. Ortodoxia respinge dogma catolica ce sustine ca Fecioara Maria n-a cunoscut pacatul si nici moartea trupeasca. De aceea praznicul din 15 august, atit de drag noua, este o slujba de ingropare, strabatuta de nadejdea Invierii, dupa cum ar trebui sa fie toate ingroparile la care participam.
Intru nastere, fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu ai parasit,
de Dumnezeu Nascatoare; mutatu-te-ai la viata, fiind Maica vietii,
si cu rugaciunile Tale izbavesti din moarte sufletele noastre.
12. INALTAREA SFINTEI CRUCI
De la Inaltarea Domnului au trecut 3 secole; ce s-a intimplat cu mostenirea lui. Iata ca cuvintul Lui n-a rasunat in zadar, sangele lui n-a lasat pamintul arid. Prin predicarea Cuvintului multi au devenit ucenici ai Lui, prin Botez si Euharistie Biserica s-a consolidat in furtuna prigoanelor din partea paganilor dar si a dezbinarilor launtrice (iudaizantii, marcionitii, arienii si alti eretici) si a dat, prin viata fiilor ei, cea mai tulbutatoare marturie despre Adevar si Iubire. Prin acest imens capital de slujire si jertfa autentica, Biserica a triumfat in veacul al IV-lea in Imperiul Roman, si invatatura dulgherului din Nazaret a ajuns pina in palatele imperiale. Elena, mama imparatului Constantin, intreprinde o expeditie arheologica in premiera pe locurile cetatii sfinte a Ierusalimului, intrata in legenda odata cu ultima rascoala a zelotilor in anii 132-135. orasul si templul sunt rase la pamint si inlocuite de o asezare imperiala modesta, in care evreii si crestinii n-au voie sa calce. Dar acum, in anul 327, lucrurile s-au schimbat. Templele pagane sunt , la rindul lor, demolate, si printre ruinele lor este gasita Crucea de pe Golgota, pe care crestinii de pina atunci o marturisisera in sufletul si in trupurile lor. Acum, cand prigoana s-a indepartat, Crucea este inaltata de mica comunitate din Ierusalim in vazul intregii lumi, ca niciodata sa nu uitam ca ea este lauda si calea noastra in viata paminteasca, singura premisa a vietii vesnice.
Cel ce te-ai inaltat pe cruce de bunavoie, poporului Tau celui nou,
numit cu numele Tau, indurarile Tale daruieste-I, Hristoase Dumnezeule
[…] avind ajutorul Tau arma de pace, nebiruita biruinta.